Mănânc grăsime, deci, slăbesc

 

 

Ideea acestui articol mi-a venit când am citit niste comentarii la o postare din grupul meu Facebook ” Living la vida keto ” . Cineva susținea in continuare că teoria caloriilor e valabilă, eu susțineam că , in keto, cel puțin la început, nu tii cont de calorii, iar altcineva a venit cu întrebarea : ” Ce se întâmplă cu toată grăsimea pe care o mâncăm, daca noi, deja, avem grăsime de ars în corp ? ” .

Mi s-a părut extrem de provocatoare întrebarea, pentru că sunt convinsă că mulți se întreabă același lucru, dar, pentru că dieta funcționează perfect, nu e nevoie întotdeauna de explicații științifice. Și, totuși, sunt persoane care sunt curioase să afle despre mecanismele implicate și reacțiile fiziologice din corp, despre cum e posibil sa mănânci grăsimi și, totuși , să slăbești.

De aici, acest articol. Voi incerca să scriu cât mai simplu, nu foarte științific și medical, pentru ca termenii să poată fi ușor înțeleși.

Totul se rezuma la hormoni, substanțele secretate de diversele glande endocrine din corp , care controlează, practic, toate procesele din organismul nostru. Ca exemple de glande endocrine : hipofiza, tiroida, pancreasul, paratiroida, glandele suprarenale, glandele sexuale , etc.

 

Ce se întâmplă în mod fiziologic, normal , in corp când mâncăm grăsime ?

In mod normal, corpul poate folosi ca sursă de energie carbohidrații sau grăsimile. Proteinele sunt cruțate, deoarece reprezintă un element structural prețios pentru corp. Când  corpul incepe să ardă proteine pentru a supraviețui, înseamnă că s-au epuizat celelalte posibilități, corpul nu are acces la alimente, deci, se afla in stare de starviție .

Atunci când mănânci în exces carbohidrați sau proteine , acestea ajung la ficat , ceea ce , in final, duce la stimularea secreției de insulină din pancreas. Insulina  este hormonul care trebuie să mențină normala glicemia , adică zaharul din sânge. Insulina împinge glucoza din sânge în celule . Celula va arde glucoza pentru a obține energia necesară diverselor procese celulare. Insulina stimulează depunerea de glucoză sub formă de glicogen , care este glucoza de rezerva  a corpului ( capacitate limitată ) și grăsimi. Insulina este principalul hormon care stimulează depunerea de grăsimi in corp. Așadar, carbohidrații și proteinele sunt insulinogenige, adică, provoacă secreția de insulină din pancreas.

 

 

Când mănânci grăsimi bune, keto, nu se stimulează secreția de insulină. Așadar, ca să traducem, când mănânci grăsimi nu îți crește glicemia. Grăsimile ingerate sunt absorbite în intestin , sub forma de chilomicroni, și trec , prin intermediul sistemului limfatic , direct in sânge. Deci, nu ajung la ficat, nu se declanșează procesul de producție și eliberare a insulinei din pancreas. Din sânge, grăsimile ajung să fie depozitate direct in celulele grăsoase.

Așadar, se întâmplă cam așa în corp. Imaginați-vă o celulă stând  de vorba cu insulina, în condițiile unei diete cu conținut mare în carbohidrați pe care o ai de zeci de ani.

Insulina către celulă : Soro, e prea mult zahăr în sânge, ia mai ia și tu un pic la tine in casă și mai arde din ea.

Celulă către insulină : Șefa, sunt plină de glucoză, că omul ăsta bagă in el de ani de zile numai glucoză și nu mai am loc de altă glucoză. Fa ce vrei, Șefa, cu excesul ăsta de glucoză, dar eu îmi închid ușa acum.

Asta înseamnă rezistență la insulină, cam așa se inițiază procesul.

Și, insulina , ce să facă atunci, pentru că scopul ei e doar unul : să scadă glicemia. Atunci, ia glucoza  asta in exces și o transforma în grăsime. Și e mulțumită insulina. Se laudă singura : bună treabă am făcut ! Am scăzut glicemia, am și pus deoparte niste rezerve cu glucoză, dar și niște grăsimi. Cine știe când avem nevoie de grăsimile astea, las’ să fie  acolo, că nu se strica. Și, uite așa, asta se întâmplă în fiecare zi, până când tu devii obez și foarte bolnav.

Așadar, insulina este principalul hormon implicat în creșterea în greutate.

Corpul e foarte deștept, sesizează că nu e bine ce se întâmplă și începe să secrete un alt hormon, numit leptină , care are rolul de a opri acest proces de creștere în greutate. Leptina este un hormon secretat de celule grase și intestin, care are rolul sa inhibe senzația de foame. Secreția de leptină este un mecanism de apărare care este prezent la toate mamiferele. De ce ? Dacă un orișice alt animal, in afară de om, devine obez, nu se va putea mișca, ceea ce îl va face o țintă sigură pentru celelalte animale, adică, va deveni mâncare .

Insulina și leptina sunt hormoni cu acțiuni total opuse.

Insulina spune corpului să depună grăsime, leptina spune organismului să stopeze procesul de stocare a grăsimilor. Dacă tu continui să mănânci fructoză , cunoscută că declanșează rezistența la insulină și concentrații constant crescute de insulina în sânge , acest lucru va stimula secreția de leptină, ca un mecanism care încearcă să apere corpul de atacul grăsimilor.  In final, ca in orice altă situație în care un hormon se secretă în concentrații mari , pe perioade îndelungate, corpul dezvoltă rezistență la acțiunea hormonului. Adică, organismul prezintă și rezistență la leptină, pe lângă rezistența la insulină. Așadar, obezii sunt rezistenți la leptină , iar persoanele normoponderale ( cu greutate considerată în limitele normalului ) sunt sensibile la leptină.

 

Există un experiment personal făcut de către Sam Feltham , despre care puteti citi mai multe aici , http://live.smashthefat.com/why-i-didnt-get-fat/

Sam a mancat timp de 21 de zile un numar imens de calorii, 5000 , acestea provenind dintr-o dieta low carb/high fat -adică , 53% din calorii au provenit din grăsimi, iar 10% din carbohidrați. Sam avea o greutate normala, deci, era sensibil la leptină. El a vrut să dovedească , o data în plus, că teoria caloriilor nu stă deloc în picioare, nu poate fi susținută.

Pe măsură ce mănânci cantități mari de grăsimi , grăsimile vor fi stocate în celulele grase, dar, secreția de insulină nu creste, deoarece ingestia de grăsimi nu stimulează insulina , așa cum am povestit un pic mai sus. Pe măsură ce masa de țesut gras creste, creste și secreția de leptină din țesutul gras. Deoarece persoana e sensibilă la leptină, senzația de foame va fi inhibată de către leptină, cu scopul de a se menține greutatea corporală. Sam s-a autoforțat să mănânce , deși nu ii mai era foame, iar organismul a reacționat prin arderea acestor calorii care au devenit excesive in accepțiunea corpului.

Ce se întâmplă în cazul unei persoane obeze, rezistentă la leptină, daca mănâncă multe grăsimi ? Ei, am stabilit că insulina nu creste când mănânci grăsimi, iar grăsimile se duc direct in depozitele de grăsime. Așadar, odată cu scăderea cantităților de carbohidrați și creșterea celor de grăsimi, scade rezistența la insulină. Grăsimile pe care le mănânci se depun, dar, organismul nu mai are glucoza, deci, incepe să ardă grăsimi. Încetul cu încetul se produce o readaptare a hormonilor : scade rezistența la insulină, scade și rezistența la leptină. Ce înseamnă asta ? Înseamnă că senzatia permanentă de foame pe care o simțeai  scade foarte mult in intensitate, deoarece leptina secretată de țesutul gras și mucoasa intestinala, poate să își facă treaba acum. Corpul incepe să ardă grăsimi in loc de glucoză. Practic, corpul incepe să își limiteze spontan aportul alimentar pentru că, dintr-o dată, vine leptina  și îi spune : Ce faci ? Nu-i așa că acum ești sensibil la mine ? Deci, gata, nu mai mâncăm !

Când nu simți foame, nu mănânci, deci, practic, îți limitezi aportul . Nu mai mănânci, dar, energie trebuie sa se producă pentru ca procesele de bază ale corpului să asigure supraviețuirea. Arzi grăsimi. Produci corpi cetonici. Practic , ce mănânci e poate prea puțin pentru a asigura energia corpului, așadar, arzi grăsimile depuse. Pe măsură ce se produce adaptarea la keto, foamea dispare, incepi sa mănânci de mai puține ori pe zi, ajungi, fără să vrei , să sari peste mese, pentru că leptina ta funcționează acum. Acum ești leptin-sensibil. Iar, odată cu asta vine și scăderea rezistenței la insulină, ceea ce duce la intensificarea proceselor de lipoliza – arderea grăsimilor, și de creștere a cetozei nutriționale.

Fiți precauți, totuși! Când observați că stagnați, sau chiar luați în greutate, înseamnă că exagerați cu grăsimile , în comparație cu nivelul vostru de activitate fizică. Sau cu carbohidrații. Sau cu proteinele. Se pot întâmpla multe .Odată ce ai atins greutatea pe care ai  țintit-o , trebuie sa recalculezi macroza , astfel încât să ții keto de menținere. Vă reamintesc că keto este folosit și pentru a ține sub control o serie de boli, altele decât diabetul și obezitatea, precum și pentru creșterea în greutate. Keto înseamnă o autoevaluare permanentă:

  • Ce vreau să obțin cu keto ?
  • Ce greutate vreau sa ating / mențin ?
  • Câtă proteină să mănânc ?
  • Acum aș mânca ceva, dar chiar îmi e foame ? Sau doar pofta ? Pot sa lupt cu asta ?
  • De ce m-am blocat ? De ce nu mai slăbesc ? Prea mult carbohidrați sau grăsime ? Prea multa proteină ? Prea multe keto fat bombs? Ciugulesc toată ziua gustări keto ?

Sper sa vă fie de ajutor, cât de cât , toate aceaste informații  pe care am incercat sa le simplific, ca să nu devină plictisitoare.

 

Multa baftă in ceea ce v-ați propus !

Be  keto Be happy !

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: