Cum arată secreția de cortizol într-o zi

Postul intermitent, glicemia și cortizolul

In urma cu ceva timp, mi-a ” picat ” în mână un studiu legat de postul intermitent, glicemie și secreția de cortizol în prezența unui stres controlat. Rezultatele sunt foarte interesante, în opinia mea. De aceea am decis să scriu un articol . Nu te speria, nu mă voi apuca să scriu cifre și lucruri complicate, ci voi prezenta cum a fost gândit studiul, la ce concluzii s-a ajuns și cum am interpretat eu rezultatele.

In condițiile în care există nevoi metabolice crescute ( cum ar fi în condiții de stress ), cortizolul este necesar pentru mobilizarea energiei ( aspect reflectat de creșterea glicemiei , adică , a concentrației de glucoză din sânge. A nu se uita că glucoza este un combustibil care este rapid și ușor de ars de către celule pentru a furniza energia necesară corpului, metabolismului. Poți citi mai multe despre cortizol în articolul meu https://lacra.blog/2020/08/05/chiar-este-cortizolul-doar-baiatul-cel-rau/.

Cum arată secreția de cortizol într-o zi

Cortizolul are un efect antiinsulinic ( deci, blochează insulina) , dar și un efect gluconeogenetic ( adică, sub acțiunea cortizolului se sintetizează glucoză din proteine și grăsimi ).Astfel, glicemia crește.

Să vedem cum s-a derulat studiul.Intotdeauna când te uiți la un studiu , vezi dacă subiecții aleși au avut aceleași caracteristici. Prima regulă.

35 de bărbați, sănătoși ( care nu luau nici un medicament ), nefumători,care au postit cu apă cel puțin 8 ore (9+/-4 ore ) au fost împărțiți în 3 grupuri:

Un grup a ” rupt ” postul cu 100 g glucoză ( apă cu zahăr, așa cum se practică și în așa numitul test de toleranță la glucoza administrată oral atunci când se dorește diagnosticarea unui diabet sau a unui diabet chimic, cum se numea odată, adică, intoleranță la glucoză ) și a fost supus la stress.

Un alt grup a ” rupt ” postul cu 400 ml apă și a fost supus la stress.

Grupul 3 a rupt postul cu 100 g glucoză, dar nu a fost supus la stress.

Ce parametrii s-au analizat – click pentru a face vizibila lista

-glicemia din sângele capilar ( adică, pe românește, din deget ) înainte de a rupe postul

-apoi s-a administrat fie glucoza, fie apa

-o ora mai târziu s-a reevaluat glicemia din deget ,la toți participanții, indiferent dacă au băut apă sau glucoză

-apoi, grupul 1 ( care a băut glucoză) și grupul 2 ( care a băut apă ) au fost supuși la stress , conform unui test de stres numit The Trier Social Stress Test – cam ca atunci când te duci tu la un interviu pentru un jobb. Grupul 3 ( care a băut glucoză) s-a odihnit, nici un stress.

-Dupa terminarea testului de stress, s-a măsurat iar glicemia.

-In grupul 3 s-a controlat glicemia după 65 minute de repus, fără stress.

-Concentratia de cortizol a fost măsurată în salivă ( este metoda care se folosește în practica medicală , pentru a diagnostica dacă există probleme cu secreția de cortizol ).

Rezultate

  • după perioada de post , glicemia s-a aflat către limita inferioară normală în toate cele 3 grupuri
  • glicemia a crescut ( așa cum era de așteptat ) în grupul 1 și 3 ( care au rupt postul cu glucoză , adică, ca atunci când tu ai rupe postul prelungit cu o masă plină de carbohidrați, care se transformă în glucoză )
  • glicemia a rămas neschimbată la cei care au rupt postul cu apă ( normal, nu?! )
  • concentrația de cortizol a crescut foarte mult la cei care au rupt postul cu glucoză și au fost supuși la stress
  • concentrația de cortizol a crescut nesemnificativ în grupul care a rupt postul cu apă ( și a fost supus la stress ), dar nici în grupul care a rupt postul cu glucoză, dar nu a fost stresat nu a existat secreție marcantă de cortizol

Ce au dedus autorii studiului ? Că postul inhibă răspunsul organismului la stress. Și că o cu încărcare cu glucoză, înainte de un stress, restabilește răspunsul normal al corpului la stress ( relevat prin concentrația mare de cortizol din salivă ). Dar, chiar dacă omul bea glucoză după un post ( adică mănâncă niste carbohidrați ) , dar nu este stresat, atunci secreția de cortizol nu se produce.

Ce am înțeles eu :

  • când postesc, corpul meu nu mai răspunde la stress prin creșterea brutală a cortizolului ( ceea ce este pe gustul meu, pentru că creșteri importante ale secreției de cortizol duc la creșterea corespunzătoare a glicemiei- ceea ce influențează negativ cetoza nutrițională, dar și la creșterea tensiunii arteriale , plus alte efecte ).
  • când rup un post prelungit să nu folosesc cantități mari de carbohidrați ( de fapt, să nu folosesc deloc ), pentru că asta va duce la o creștere rapidă a secreției de insulină ( dușmanul cetozei ). Plus că nu știu la ce stress ma va supune viata , după ce am mâncat, și atunci voi răspunde cu o secreție de mare amplitudine de cortizol. Cortizol și insulină , ambele în cantități mari, egal BOALĂ.

Studiul poate fi accesat urmând linkul următor https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9100580/

Cred că autorii au vrut să spună că nu prea e bine sa postesc, că îmi scade răspunsul la stress. Eu, una, sunt mulțumită cu chestia asta.

Tu ce părere ai ? Poți comenta în câmpul de comentarii. Astfel putem face schimb de idei.

Comentariile sunt apreciate

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to Top
%d bloggers like this: