Rezistenta la leptina si insulina = obezitatea

De ce mananc mereu, te intrebi tu, uitandu-te cu tristete la cantar. De ce nu ma satur si mananc de6-7 ori pe zi si mai si rontai intre mese?

Astazi vei afla raspunsul la aceste intrebari.

Obezitatea , boala care duce la alte boli grave, este, de fapt rezultatul unei duble rezistente: rezistenta la leptina si insulina. Iar despre ce este leptina si despre mecanismele din spatele aparitiei obezitatii , vom vorbi astazi. Pentru ca e usor de inteles. Iar daca intelegem, e usor sa restabilim echilibrul in corpul nostru.

Leptina este hormonul satietatii. Adică, hormonul care zice ca te-ai saturat, ca e timpul sa te opresti din mancat. Dar, paradoxal, te și poate îngrasa. Atunci când apare rezistenta la leptina.

Intrebare de la spectatori

Am primit o întrebare de la comunitatea mea „Sănătate în toate cu Lacra” de pe YouTube unde o persoană m-a întrebat : de ce mananc mereu, de ce îmi e foame toata ziua ? Și atunci m-am gândit să fac o prezentare legată de motivul care se află în spatele faptului că nu te poți opri din mâncat, că-ți este mereu foame.

Bineînțeles că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, nu există chiar un singur motiv, dar, ca să înțelegem, teoretic, ce se întâmplă în corpul nostru, pentru că totul are o legătură, atunci eu prezint subiectele separat, dar ele se integrează la un moment dat pe parcursul prezentărilor mele.

De ce mananc mereu-hormonii care ne controleaza

Comportamentul nostru alimentar este controlat de către doi hormoni: un hormon se numește grelina și este hormonul foamei – este cel care îți dictează ție cand trebuie să mănânci; și un hormon al sațietății numit leptină, care îți spune ție că gata, ai atins nivelul de energie pe care corpul și-l dorea și atunci te poți opri din mâncat. Așadar, leptina, acest hormon, este implicată în controlul greutății noastre pe termen lung. Bineînțeles că mai sunt și alți factori, dar acum am zis că disec doar acest subiect legat de leptină, hormonul sațietății.

Ce este leptina și cum funcționează?

Leptina este un hormon descoperit în 1994, deci este o descoperire de dată extrem de recentă. Încă nu se știu probabil chiar toate lucrurile pe care leptina le poate face, în afară de acest efect pe nivelul nostru de sațietate, dar există studii care ne arată că este implicat și în reglarea activității altor hormoni din corpul nostru, că influențează imunitatea. Așadar, cercetările se derulează.

Role of Leptin in the Activation of Immune Cells

Leptina este un hormon care este produs de țesutul gras, așa-numit țesutul adipos în termeni medicali, din corpul cuiva; și oricât de slab ai fi, tot ai niște grăsime pe acolo.

Așadar, leptina vine și îți spune ție la un moment dat: „Gata! Oprește-te din mâncat, suntem sătui în acest moment, nu mai e nevoie să mănânci absolut nimic”, chiar dacă ți-a rămas ceva în farfurie. Acest lucru face ca leptina să te ajute de fapt să previi excesul alimentar sau caloric, ceea ce înseamnă că îți influențează greutatea corporală.

De ce mananc mereu- creierul

Pentru cei care vor să știe mai multe, leptina acționează asupra creierului; există acolo în hipotalamus un centru care se numește centrul sațietății. Așadar, leptina vine și spune creierului, acestui centru al sațietății: „Gata șefu’, oprește aportul de mâncare, de energie”, și atunci creierul trimite informații către toate celulele: „Ok, ne oprim, nu mai avem nevoie de energie”. Iar tu te opresti din mancat.

Atunci când slăbim, pierdem grăsime. Așadar, ce știm? Grăsimea produce leptină. Dacă pierdem grăsime, atunci pierdem și capacitatea de a produce o sinteză adecvată de leptină; de aceea nu mai există stimulul pentru momentul în care creierul să creadă că a primit suficientă energie. Așadar, creierul interpretează că se află în modulul de înfometare. Și atunci, pentru că nu există leptina asta care să-i spună „Gata frate, am mâncat de ajuns, suntem la dietă, nu ne trebuie mai mult de atât”, atunci creierul, crezând că este în modulul de înfometare, trimite semnale ca tu să mănânci. Tocmai de aceea îți este poate ție greu să te ții de o dietă și te simți mereu înfometat, tocmai pentru că pierzi masă de grăsime (ceea ce îți dorești) și pierzi sinteza de leptină, sau nu mai produci cantități adecvate de leptină.

De ce mananc mereu-paradoxul hormonului de satietate

În corpul nostru există două tipuri de grăsime: una este grăsimea albă – aia pe care n-o vrem noi, pe care am vrea-o să nu existe, pe care o dăm jos atunci când suntem la o dietă; și mai există grăsimea brună, o grăsime bună.

Leptina este produsă de această grăsime albă. Cantitatea de leptină din sângele tău este direct proporțională cu cantitatea de grăsime din organismul tău. Ce vrea să spună asta? Cu cât ai mai multă grăsime, cu atât ai mai multă leptină; cu cât ai mai puțină grăsime, cu atât ai mai puțină leptină.

Să vedem că nu e chiar așa, că e rău atunci când ai mai puțină grăsime și leptină. Suntem obezi, avem prea multă masă grasă și atunci asta înseamnă că avem și foarte multă leptină, nu? Această leptină se duce în mod constant la creier și-l bombardează cu informația: „Suntem sătui, suntem sătui, suntem sătui, suntem sătui”. La un moment dat, creierul spune: „Fratele meu, dar mă agasezi, mă enervezi, ești tot timpul pe capul meu” și devine insensibil la aceste semnale de la leptină.

De ce mananc mereu-rezistenta la leptina

Așadar, apare o rezistență la leptină. Cu toate că tu ai cantități foarte mari de leptină în sângele tău, creierul nu mai este atent la aceste mesaje din partea leptinei și se produce rezistența la leptină, exact așa cum celulele din corp devin rezistente la insulină. De fapt, există o relație bine descrisă în medicină între rezistența la leptină și rezistența la insulină, bidirecționala.

Association of Leptin With Obesity and Insulin Resistance

În această situație, când a apărut rezistența la leptină, creierul tău este mereu flămând, pentru că leptina nu mai poate să-i spună „Oprește-te, gata, nu mai e nevoie”. Creierul tău crede în permanență că nu are suficientă energie pentru a-și asigura nevoile bazale ale corpului, adică să respiri, să-ți bată inima, să-ți funcționeze rinichii și să-ți funcționeze creierul , bineînțeles.

Și tu mănânci, mănânci mereu, mănânci, după aia ronțăi, apoi iar mănânci și după aia iar ronțăi și așa mai departe, deoarece creierul nu mai răspunde la stimulul numit leptină care îi spune „Gata frate, oprește-te din mâncat”. Atunci creierul crede că nu există suficiente cantități de energie în corp, ceea ce face ca acest șef numit creierul să domolească metabolismul, să-l frâneze, ceea ce te face pe tine să nu mai slăbești deloc chiar dacă încerci, și în același timp încearcă să-și procure energie doar pentru activitățile vitale.

Exista analize pentru ca mananci mereu?

Creierul este păcălit că este în modulul de înfometare. Asta te face pe tine să mănânci mereu. De ce este în modulul de înfometare? Deoarece a devenit rezistent la leptină. Există și o condiție ereditară în care există deficit de leptină, deci bebeluși care se nasc cu deficit de leptină și atunci acești bebeluși sunt obezi încă din primele luni de viață; este ceea ce se numește obezitatea de grad trei, foarte obezi.

Dacă se pot face analize pentru a evalua cum stai tu cu leptina? Da, bineînțeles că se poate, dar nu este o analiză de rutină; doar un medic endocrinolog poate stabili dacă există o indicație pentru ca tu să fii investigat cu această analiză numită leptină . Nu se recomanda de rutina. E mai mult de inters stiintific.

Dar dacă nu te mai poți opri din mâncat și ești și cu o greutate ceva mai măricică, atunci nu numai că ești rezistent la insulină, dar ești rezistent și la leptină. De aia mănânci și ai intrat așa într-un cerc vicios, exact ca șoricelul ăla care se învârte mereu în cerculețul lui acolo.

Soluții și răspunsuri la intrebări

Eventuale răspunsuri la întrebări:

• Există alimente care conțin leptină? Nu.

• Există suplimente care conțin leptină? Nu.

• Cum scap de rezistența la leptină? Simplu: scăzând în greutate, ameliorând rezistența la insulină cu o dietă echilibrata, sport, somn, controlul stresului.

Există studii care ne arată că cei care au tulburări de somn, care nu dorm bine noaptea, au o producție crescută de grelina (hormonul foamei), ceea ce îi face să se trezească în noaptea și să caute pe acolo prin frigider. De aici și toate bancurile alea că „am deschis ușa la frigider și a apărut capul de purcel care mi-a zis nu mai mânca”. Așadar, în cursul nopții predomină grelina atunci când noi nu dormim bine. Atunci când dormim bine, concentrațiile de leptină din sânge ating un nivel maxim între miezul nopții și răsărit; deci, câteva ore bune în care corpul tău zice „Mamă ce bine dorm și sunt și foarte sătul”.

Analogie pentru înțelegere

Situația rezistenței la leptină este similară cu a avea o alarmă de incendiu stricată. Chiar dacă în casă este liniște și siguranță (ai suficientă grăsime/energie), alarma (lipsa semnalului corect la creier) sună continuu, făcându-l pe proprietar (creierul) să intre în panică și să aducă și mai multă apă (mâncare) pentru a stinge un foc care nu există de fapt.

De ce mananc dupa ce am mancat?-video

Sa recapitulam si despre rezistenta la insulina

Ce analize iti arata ca esti rezistent la insulina ?

Ebooks