Cum ingrijesti piciorul diabetic la tine acasa?

Cum ingrijesti piciorul diabetic, simplu, acasa, pentru a evita complicatiile grave de tip osteomielita si amputatii ?

Binenteles ca prima regula este sa tii diabetul sub control, sa ai o glicemie constant buna si hemoglobina glicozilata cat mai aproape de normal.

Cauzele piciorului diabetic

Piciorul diabetic este urmarea afectarii circulatiei sangelui sau a fibrelor nervoase ( sau, amandoua) la nivelul piciorului datorita glicemiilor crescute specifice diagnosticului de diabet.

Afectarea fibrelor nervoase este cunoscuta sub diagnosticul de neuropatie diabetica.

Atunci cand fibrele nervoase de la nivelul picioarelor sunt afectate de diabet, atunci exista o serie de probleme:

• se poate sa iti pierzi capacitatea de a simti temperaturile prea inalte sau scazute
• nu mai simti durerea, asadar, o banala intepatura, rana, crapatura la nivelul piciorului poate duce usor la infectii, pentru ca diabetul inseamna si o imunitate scazuta
• exista si posibilitatea sa ai durere, extrem de neplacuta, mai ales noaptea, sa nu poti dormi cu picioarele invelite – semnul paturii-, iar durerea nu poate fi calmata nici macar cu derivate de morfina
• muschii mici de la nivelul picioarelor se atrofiaza si reliefurile osoase nu mai sunt protejate, devenind puncte de compresie, iar acolo apar rani, eroziuni, bataturi, ingrosari ale pielii
• nu mai calci corect, simti ca mergi pe perne

Afectarea circulatiei sangelui la nivelul piciorului se numeste ateroscleroza. Fara un aport adecvat de sange si oxigen, ranile se vindeca foarte greu, poate sa apara osteomielita-infectia oaselor- sau/si gangrena. Durerile sunt mari, la inceput cand mergi, si trebuie sa te opresti ca sa iti treaca, apoi, si in repaus.

Complicatiile piciorului diabetic

Piciorul atleticului

Piciorul atleticului, cunoscut și sub denumirea de tinea pedis, este o infecție fungică comună a piciorului. Persoanele cu diabet sunt mai susceptibile la diverse infecții, inclusiv infecțiile fungice, din cauza nivelului ridicat de zahăr din sânge, care poate slăbi sistemul imunitar și poate afecta circulația sanguină. În plus, diabetul poate reduce sensibilitatea la nivelul picioarelor, ceea ce înseamnă că micile tăieturi sau leziuni pot trece neobservate și se pot infecta mai ușor.

Simptomele piciorului atleticului

• Mâncărime și arsuri: Acestea sunt de obicei primele simptome.
• Piele crăpată și descuamată: În special între degete.
• Roșeață și inflamație: Zonele afectate pot deveni roșii și inflamate.
• Bășici: Pot apărea bășici umplute cu lichid.
• Miros neplăcut: Infecțiile fungice pot produce un miros neplăcut.

Ciuperca unghiilor

Ciuperca unghiilor, cunoscută și sub numele de onicomicoză, este o infecție fungică care afectează unghiile de la picioare. Persoanele cu diabet sunt mai predispuse la această infecție din cauza unor factori precum glicemia crescută, circulația sanguină deficitară și un sistem imunitar compromis. Gestionarea și tratarea ciupercii unghiilor la diabetici este crucială pentru a preveni complicațiile severe.

Simptomele ciupercii unghiilor

• Decolorare: Unghia poate deveni galbenă, maronie sau albicioasă.
• Îngroșare: Unghia afectată devine groasă și dificil de tăiat.
• Deformare: Unghia poate deveni deformată și poate crește neregulat.
• Fragilitate: Unghia devine fragilă și se poate rupe ușor.
• Separare: În cazuri severe, unghia se poate desprinde de patul unghial.
• Durere: Pot apărea dureri și disconfort, în special la purtarea încălțămintei.

Bataturile

Bătăturile, cunoscute și sub numele de calozități, sunt zone de piele îngroșată care apar adesea pe picioare din cauza presiunii sau frecării repetate. La persoanele cu diabet, bătăturile pot reprezenta un risc crescut de complicații din cauza sensibilității reduse a picioarelor, circulației deficitare și riscului crescut de infecții. Gestionarea adecvată a bătăturilor este esențială pentru prevenirea ulcerațiilor și a altor probleme grave.

Cauzele bătăturilor la persoanele cu diabet

• Presiune și frecare: Pantofi care nu se potrivesc bine sau care sunt prea strâmți.
• Deformări ale picioarelor: De exemplu, monturi sau degete în ciocan.
• Activitate fizică intensă: Mersul prelungit sau activități care exercită presiune asupra picioarelor.

Ranile si ulceratiile

Rănile și ulcerațiile piciorului diabetic sunt complicații grave ale diabetului care necesită îngrijire atentă și promptă. Aceste probleme apar din cauza combinației de neuropatie diabetică (pierderea sensibilității nervoase), circulația sanguină deficitară și infecțiile frecvente. Dacă nu sunt tratate corespunzător, ulcerațiile piciorului diabetic pot duce la infecții severe și, în cele mai grave cazuri, la amputări.

Factori de risc pentru ulcerațiile piciorului diabetic

1. Neuropatie periferică: Pierderea sensibilității la durere, căldură și frig.
2. Boala arterială periferică: Circulație sanguină deficitară în picioare.
3. Deformări ale piciorului: Monturi, degete în ciocan și alte deformări care pot cauza presiune și frecare.
4. Infecții: Rănile mici se pot infecta ușor din cauza sistemului imunitar compromis.
5. Glicemie necontrolată: Crește riscul de infecții și vindecarea întârziată a rănilor.

Degetele in ciocan

Degetele în ciocan reprezintă o deformare comună a picioarelor în care degetele de la picioare se îndoaie în articulația mijlocie, asemănându-se cu un ciocan. La persoanele cu diabet, această problemă poate fi deosebit de problematică, din cauza neuropatiei diabetice, circulației deficitare și riscului crescut de infecții.

Cauzele degetelor în ciocan la persoanele cu diabet

1. Neuropatia diabetică: Pierderea sensibilității și slăbiciunea musculară pot duce la deformarea degetelor.
2. Boala arterială periferică: Circulația sanguină deficitară afectează mușchii și ligamentele picioarelor.
3. Dezechilibrul muscular: Tensiunea inegală între mușchii degetelor de la picioare poate provoca deformări.
4. Pantofi neadecvați: Încălțămintea strâmtă sau cu tocuri înalte poate contribui la formarea degetelor în ciocan.
5. Artrita: Inflamația articulațiilor poate contribui la deformarea degetelor.

Panaritiile

Panaritiile, cunoscute și sub numele de paronichie, sunt infecții ale pielii din jurul unghiilor de la degete. La persoanele cu diabet, aceste infecții pot fi deosebit de periculoase din cauza circulației deficitare, a neuropatiei periferice și a capacității reduse de vindecare. Este esențial să se acorde o atenție deosebită prevenirii și tratării panaritiilor pentru a evita complicațiile grave.

Cauzele panaritiilor la persoanele cu diabet

1. Leziuni minore: Tăieturi mici, zgârieturi sau traume ale pielii din jurul unghiilor.
2. Unghii încarnate: Unghiile care cresc în piele pot provoca infecții.
3. Mediu umed: Expunerea frecventă la apă sau la umezeală poate înmuia pielea și o poate face susceptibilă la infecții.
4. Igiena deficitară: Lipsa unei îngrijiri corespunzătoare a picioarelor și unghiilor poate contribui la apariția infecțiilor.

Simptomele panaritiilor

• Roșeață și umflături: Zona din jurul unghiei devine roșie și umflată.
• Durere și sensibilitate: Durerea poate fi intensă și zona poate fi foarte sensibilă la atingere.
• Puroi: Infecția poate produce puroi, care se poate acumula sub piele sau unghie.
• Febră: În cazurile severe, infecția poate provoca febră.

Verucile si negii

Verucile și negii sunt creșteri ale pielii cauzate de infecția cu virusul papiloma uman (HPV). La persoanele cu diabet, aceste leziuni pot fi deosebit de problematice din cauza riscului crescut de infecții, a vindecării lente a rănilor și a circulației deficitare. Gestionarea adecvată a verucilor și negilor este esențială pentru a preveni complicațiile grave.

Cauzele și transmiterea verucilor și negilor

• Virusul papiloma uman (HPV): Infecția cu HPV poate cauza apariția verucilor și negilor.
• Contact direct: Virusul se răspândește prin contact direct cu pielea infectată sau prin contact cu suprafețe contaminate, cum ar fi podelele umede din vestiare sau piscine.
• Imunitate compromisă: Persoanele cu diabet pot avea un sistem imunitar slăbit, făcându-le mai susceptibile la infecții cu HPV.

Simptomele verucilor și negilor

• Creșteri mici, dure: Verucile apar ca niște creșteri mici, dure, cu o suprafață rugoasă.
• Localizare: Pot apărea pe talpa piciorului (veruci plantare) sau în alte zone ale piciorului.
• Durere: Verucile plantare pot fi dureroase, mai ales atunci când sunt situate pe zone de presiune.
• Puncte negre: Unele veruci pot avea mici puncte negre, care sunt vase de sânge coagulate.

Cum ingrijesti piciorul diabetic?

1. Spala picioarele cu apa calduta si sapun macar la 2 zile, ideal zilnic. Masoara cu un termometru temperatura apei, sa fie prea fierbinte. Temperatura recomandata a apei este de 36-40 grade Celsius.Usuca bine picioarele, mai ales intre degete, cu un prosop.
2. Inspecteaza zilnic picioarele, inclusiv intre degete si in talpa. Te poti folosi de o oglinda ca sa vezi talpa mai bine.
3. Foloseste creme de hidratare si maseaza picioarele, dar, nu intre degete. Acolo e deja un mediu umed.Ai grija ce ingrediente contine crema. Vezi articolul de mai jos.
4. Foloseste o piatra spongi si curata pielea ingrosata. Dupa o baie sau un dus.
5. Evita pedichiura agresiva, taie unghiile drept, nu incerca sa intri prea mult sub piele.
6. Foloseste intotdeauna soseste de lana sau bumbac. Nu umbla niciodata cu picioarele goale. Nici macar acasa. Poti capata o mica rana pe care sa nu o simti.
7. Nu folosi slapi sau sandale. Pietricele sau alte obiecte iti pot intra in incaltaminte si rani.
8. Incaltamintea trebuie sa fie foarte comoda, sa nu te stranga. Daca ai deformatii, vorbeste cu un specialist care iti poate recomanda diverse ortoze sau protectii in papuci.
9. Controleaza intotdeauna interiorul incaltamintei, sa nu fie pe acolo vreun obiect strain, jucarioare mici de la copii sau nepoti.
10. Protejeaza-ti intotdeauna picioarele de caldura excesiva sau frig.
11. Nu sta picior peste picior timp indelungat. Duce la compresii inutile ale vaselor de sange si limfei. Munceste in picioare, nu sta timp indelungat pe scaun. Ridica-te la fiecare 30 de minute, daca ai munca de birou, si stai pe varfuri, fa genoflexiuni, plimba-te un pic, 3-5 minute.

Mergi la doctor in timp util, daca ai simptome de amorteli, furnicaturi, arsuri, durere, rani, unghie incarnata. Nu astepta, ca se poate inrautati.

Piciorul Charcot

Piciorul Charcot, cunoscut și sub denumirea de artropatie Charcot, este o complicație severă a diabetului care afectează articulațiile, oasele și țesuturile moi ale picioarelor. Această afecțiune poate duce la deformări grave, instabilitate articulară și, în cazuri avansate, la pierderea funcției piciorului. Detectarea timpurie și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a preveni deteriorarea ireversibilă.

Cauzele piciorului Charcot

• Neuropatia diabetică: Pierderea sensibilității la nivelul picioarelor din cauza leziunilor nervoase, ceea ce poate duce la traume repetate fără ca pacientul să fie conștient.
• Microtraumele: Traumatismele minore și repetate care trec neobservate pot contribui la deteriorarea oaselor și articulațiilor.
• Inflamație și resorbție osoasă: Inflamația constantă poate duce la resorbția osoasă și la fragilizarea oaselor, crescând riscul de fracturi și deformări.

Simptomele piciorului Charcot

• Umflături: Edemul sau umflarea marcată a piciorului și gleznei.
• Roșeață: Pielea poate deveni roșie în zona afectată.
• Căldură: Piciorul afectat poate fi vizibil mai cald decât cel sănătos.
• Durere sau disconfort: În stadiile incipiente, durerea poate fi prezentă, dar în stadiile avansate, pacienții cu neuropatie severă pot să nu simtă durere.
• Deformare: În timp, piciorul poate deveni deformat, cu arcade căzute și proeminențe osoase anormale.

Diagnostic

Diagnosticul precoce al piciorului Charcot este crucial pentru a preveni complicațiile severe. Medicul va folosi următoarele metode:

• Examinare fizică: Evaluarea simptomelor și semnelor clinice.
• Imagistică: Radiografiile, RMN-ul sau tomografia computerizată (CT) pot ajuta la identificarea fracturilor, resorbției osoase și deformărilor.

Tratamentul piciorului Charcot

1. Descărcarea piciorului: Evitarea punerii greutății pe piciorul afectat pentru a preveni agravarea leziunilor. Acest lucru poate implica utilizarea unor dispozitive de imobilizare, cum ar fi cizmele de protecție sau ortezele.
2. Imobilizarea: Utilizarea ghipsului sau a altor dispozitive de imobilizare pentru a stabiliza piciorul și a permite vindecarea.
3. Îngrijire ortopedică: Colaborarea cu un specialist ortoped pentru gestionarea deformărilor și prevenirea complicațiilor.
4. Controlul glicemiei: Menținerea glicemiei în limite normale pentru a reduce riscul de complicații.
5. Intervenția chirurgicală: În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a reconstrui articulațiile și oasele afectate.

Osteomielita in diabet

Osteomielita este o infecție a osului care poate fi deosebit de gravă și dificil de tratat la persoanele cu diabet. Diabetul predispune pacienții la această complicație din cauza neuropatiei periferice, a circulației sanguine deficitare și a imunității slăbite, care împreună contribuie la o capacitate redusă de a lupta împotriva infecțiilor și de a vindeca rănile.

Cauzele osteomielitei în diabet

1. Infecții ale piciorului diabetic: Rănile și ulcerațiile netratate la nivelul picioarelor pot deveni infectate și pot progresa până la os.
2. Neuropatie diabetică: Pierderea sensibilității la nivelul picioarelor poate duce la neglijarea rănilor și ulcerațiilor.
3. Boala arterială periferică: Circulația sanguină deficitară reduce capacitatea organismului de a transporta celulele imune și antibioticele la locul infecției.
4. Imunitate compromisă: Persoanele cu diabet au un sistem imunitar slăbit, ceea ce le face mai susceptibile la infecții.

Simptomele osteomielitei

• Durere și sensibilitate: Durerea la nivelul osului afectat, care poate fi intensă și persistentă.
• Umflături și roșeață: Zona afectată poate fi umflată și roșie.
• Căldură locală: Zona afectată poate fi mai caldă decât pielea din jur.
• Febră și frisoane: Pot apărea simptome sistemice de infecție, cum ar fi febra și frisoanele.
• Drenaj de puroi: În cazurile avansate, puroiul poate drena prin piele de la locul infecției.

Diagnostic

Diagnosticul precoce al osteomielitei este esențial pentru a preveni complicațiile severe. Metodele de diagnostic includ:

• Examinare fizică: Evaluarea simptomelor și semnelor clinice.
• Teste de sânge: Verificarea markerilor de infecție, cum ar fi nivelurile crescute de globule albe și proteina C-reactivă.
• Imagistică: Radiografiile, RMN-ul și tomografia computerizată (CT) pot ajuta la identificarea infecției osoase.
• Biopsie osoasă: Prelevarea unui eșantion de os pentru a confirma prezența infecției și a identifica bacteriile cauzatoare.

Tratamentul osteomielitei

1. Antibiotice: Tratamentul pe termen lung cu antibiotice pentru a combate infecția. Terapia poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni și poate necesita administrare intravenoasă.
2. Debridarea chirurgicală: Îndepărtarea chirurgicală a țesutului osos infectat și necrotic pentru a opri răspândirea infecției.
3. Îngrijirea rănilor: Managementul rănilor și ulcerațiilor pentru a preveni reinfectarea și pentru a promova vindecarea.
4. Controlul glicemiei: Menținerea glicemiei în limite normale pentru a îmbunătăți capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor și de a vindeca rănile.
5. Îngrijirea ortopedică: Utilizarea de încălțăminte specială și orteze pentru a proteja piciorul și a preveni recidiva infecțiilor.

Video de referinta

Intrebari

Ebooks